Din scrisoarea numită „a lui Barnaba”

CALEA LUMINII

            Există o cale care este cea a luminii. Dacă vrea cineva să o parcurgă şi să ajungă până la capăt, să se străduiască prin faptele sale. Indicaţiile pentru a găsi şi urma această cale sunt următoarele. Să-l iubeşti pe cel care te-a creat şi să te temi de cel care te-a plăsmuit. Să-l preamăreşti pe cel care te-a răscumpărat de la moarte. Să fi simplu cu inima şi bogat cu duhul. Să nu te uneşti cu cei care umblă pe calea morţii. Să urăşti tot ceea ce nu-i place lui Dumnezeu. Să dispreţuieşti orice făţărnicie. Să nu părăseşti poruncile Domnului. Să nu te înalţi pe tine însuţi, ci să fi smerit în toate. Să nu-ţi dai mărire. Să nu unelteşti împotriva aproapelui tău. Să nu admiţi sentimente de orgoliu în inima ta.

            Să-l iubeşti pe aproapele tău mai mult decât propria viaţă. Să nu faci avort şi să nu ucizi copilul după naşterea sa. Să nu fii dezinteresat de fiul tău şi de fiica ta, ci îi vei învăţa frica de Dumnezeu încă din pruncie. Să nu doreşti bunurile aproapelui tău, nici să nu fi avar. Din tot ceea ce îţi prisoseşte dăruieşte săracului. Să nu te uneşti cu cei mândri, ci să frecventezi persoanele smerite şi drepte.   

            Orice ţi s-ar întâmpla, să iei ca ceva bun, ştiind că nimic nu se întâmplă fără să vrea Dumnezeu. Să nu fii pripit în gândire şi duplicitar în vorbire; limba duplicitară este un laţ al morţii.

            Să pui în comun cu aproapele tău tot ceea ce ai şi nu vei numi nimic proprietate a ta; dacă sunteţi împreună părtaşi ai bunurilor nepieritoare, cu cât mai mult nu trebuie să fiţi în ceea ce este pieritor? Să nu fii grăbit în vorbire; limba este un laţ al morţii. Străduieşte-te cât poţi să te menţii curat. Acest lucru e cerut de binele sufletului tău. Să nu te laşi condus de capcana lucrurilor lumeşti, toate trec…însă sufletul rămâne. Nu-ţi întinde mâna ca să primeşti şi nu o retrage când trebuie să dai. Să-l iubeşti ca pe lumina ochilor pe cel care îţi spune cuvântul Domnului.

            Zi şi noapte să-ţi aminteşti de judecata finală şi să cauţi în fiecare zi compania sfinţilor, fie când te străduieşti să vorbeşti şi vrei şi îndemni şi meditezi cum să salvezi un suflet prin intermediul Cuvântului, fie când munceşti cu mâinile tale, fie când studiezi sau fie când te rogi.

            Să nu eziţi să dai, nici să nu murmuri atunci când dai. Ştii bine cine este cel care dă răsplata cea dreaptă. Să păstrezi intact ceea ce ţi-a fost încredinţat; nici să nu adaugi, nici să nu iei din el. Să urăşti întotdeauna răul. Să judeci cu dreptate. Să nu creezi dezbinări, ci condu la pace, împăcându-i pe cei care se ceartă. Să-ţi mărturiseşti cu umilinţă păcatele şi să crezi în iertarea lui Dumnezeu. Să nu începi rugăciunea cu o conştiinţă rea. Iată în ce constă calea luminii.